"Nici-o masă fără peşte" suna o binecunoscută reclamă din vremurile nu prea de demult apuse, din anii 1970 - 1999. Aveau dreptate, deşi noi eram prea sătui de carnea şi conservele de peşte şi căutam carnea de porc sau de pui, care lipsea cu desăvârşire din magazine sau era dată la porţie.
Poate puţini dintre noi ştiu că acest aliment este foarte hrănitor, carnea de peşte având un conţinut mare de proteine uşor asimilabile, conţine săruri minerale şi vitamine, în special A şi D în peştele gras.
Deunăzi am cumpărat trei păstrăvi cu gândul să-i prăjesc în mălai, reţeta mea preferată.
Am pus peştele în punga mare în care i-am cumpărat şi acolo am curăţat solzii pentru a nu sării în toată bucătăria (i-am ras în direcţia inversă aşezării lor cu un cuţit ) .
Am tăiat capul fiecăruia (nu mai era cazul să le scot intestinele, aceştia fiind evisceraţi deja), şi apoi i-am spălat din abundenţă cu apă rece. Un peşte l-am tăiat în două, şi am făcut file (pentru fiica mea), ceilalţi lăsându-i întregi.
I-am tamponat puţin cu un şerveţel absorbant, şi i-am dat printr-un amestec de sare, boia şi mălai. Am prăjit păstrăvii în ulei, întorcându-i mereu pe o parte şi pe alta până ce, încercîndu-i cu o furculiţă, aceasta a intrat uşor până la şira spinării.
După ce au fost prăjiţi, am scos păstrăvii pe un platou, unde i-am stropit, din abundenţă, cu suc de lămâie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu