Bine v-am regăsit!
Afară este deja frig, prea repede, spun eu şi cred că la fel spuneţi şi voi, semn că vara s-a sfârşit.
Dar este mai trist că s-a sfârşit şi vacanţa. Este vremea să - mi iau gândul de la concediu, deşi orice fac tot la locurile frumoase şi la minunile naturii din Norvegia, unde mi-am petrecut anul acesta concediul, se întoarce.
Frumuseţine naturii au început de cum am trecut Marea Baltică în Finlanda. Păduri nesfârşite care se întind de la Helsinki până dincolo de Cercul Polar de Nord . Am încercat să imortalizez cu aparatul foto sau camera de filmat cât mai mult din aceste minunate locuri.
Am să vă arăt şi vouă câteva din cele deste 1700 de poze .
Primul popas în apropiere de Lahti, pe malul unui lac. Era ora 10.30 seara.
Polarsirkel - Cercul Polar de Nord.
La fel ca mulţi alţii, şi eu am trăit o emoţie puternică când am păşit această linie magică .
Santa Claus Vilage - Oraşul lui Moş Crăciun aflat la câţiva km de Rovaniemi, pe Cercul Polar de Nord.
Santa Park - reşedinţa cavernă a lui Moş Crăciun aflată la ieşirea din Rovaniemi.
Am intrat în Laponia şi am întâlnit primul ren,
apoi mici turme de reni
şi mai apoi începutul sălbăticiei .
După 3800 km am trecut pe Insula Mageroya unde se află Nordkapp, cel mai nordic punct din Europa, capătul călătoriei noastre.
Drumul se ţine aproape de marginea fiordului Porsangen până la Honningsvag, o mică localitate de pe Insula Mageroya , după care continuă cu încă 35 km de peisaj arctic de o frumuseţe neobişnuită.
Pozele au fost făcute la ora 10 seara . Era soare dar era şi puţină ceaţă,
care din păcate s-a înteţit .
Globul pământesc - Monumentul emblematic al Capului Nord . Ceaţa era mai persistentă şi în plus, bătea şi un vânt puternic aproape să te doboare de pe picioare.
Dar cum vremea a ţinut cu noi, pe la ora 2 din noapte soarele şi-a făcut apariţia.
A doua zi a fost însorită deşi vântul nu ne-a slăbit deloc.
Monumentele dedicate copiilor lumii, sculptate de şapte copii din şapte ţări ca monumente ale "bucuriei, prieteniei şi a muncii în echipă" .
Fiordurile,
renii de pe şosea,
corturile tradiţionale din piele ale poporului saami, 
peisajele ce-ţi taie răsuflarea,
micile aşezări pescăreşti ,
ne-au încântat şi ne-au fascinat în acelaşi timp.
Pe drumul de întoarcere, printre altele, am urcat şi Trollstigen - Scara Trolului sau Drumul trolilor, unde, conform legendelor populare norvegiene, trăiesc trolii, care ziua stau ascunşi în peşteri, ieşind din ascunzători numai noaptea.
Inceput de drum cu mici case din lemn acoperite cu iarbă,
munţii aflaţi de o parte şi de alta a drumului, 
şi drumul văzut de sus, obiectiv turistic deosebit de atractiv atât pentru turiştii străini dar şi pentru norvegieni. 
Această captivantă şi minunată călătorie ne-a făcut să promitem că o să mai revenim în această frumoasă ţară.
Mai sunt atâtea de văzut... Poate la anul.
